Constantine, Constantine
Mă mir şi mă uit la tine
Ziua, noaptea prin pădure
Plin de rouă, ca un câine
Şi dacă mă uit mai bine
Constantine, Constantine
Neagră-i cămaşa pe tine.
Mărioară, Mărioară
Ia o tale şi mi-o spală
Cu săpun de tămâioară
S-o usuci în sân desară
Şi pentru atâta lucru
Mărioară, Mărioară
Nu ţi-ar mai putrezi trupu’.
A cui eşti, Mărie, dragă?
A lui cu mustaţa neagră
Ăl mai mare vânător
M-a prins noaptea la izvor
Nu mi-e ciudă că mă prinse
Constantine, Constantine
Dar mi-e ciudă că mă-nchise.
Mărie, privighetoare
Ce cânţi noaptea pe răcoare
Osândi-te-ar şi te-ar bate
Pernioara de-astă noapte
Căpătâiul de la spate
Mărioară, Mărioară
Şi vorbele voastre toate.
Când eu te-aşteptam pe-afară,
Mărioară, Mărioară
Cântecel de primăvară.
Versuri de muzică populară 